Carpaccio, aperitivul inventat de italieni şi desăvârşit de francezi

Carpacio, un deliciu

Carpaccio este la bază o gustare italiană, preparată din carne crudă, feliată foarte fin. A fost inventată în 1950 de Giuseppe Cipriani, la Barul lui Harry, în Veneţia, având la bază o specialitate din Piedmont, carne cruda all'albese, servită cu lămâie, ulei de măsline, trufe albe şi parmezan.

Barul lui Harry era faimos pentru vedetele vremii care-i treceau pragul. Cipriani a pregătit prima oară această reţetă pentru contesa Amalia Nani Mocenigo, când a aflat că doctorii i-au recomandat să mănânce doar carne crudă.

Numele de carpaccio i l-a dat în semn de admiraţie faţă de pictorul veneţian Vittore Carpaccio, recunoscut pentru faptul că folosea în tablourile sale culorile alb şi roşu.

Cipriani pregătea acest aperitiv folosind doar carne de vită, stropită cu un sos de muştar şi maioneză. Şi astăzi o poţi degusta la fel.

Mai târziu, termenul a fost extins şi la alte farfurii ce conţineau cărnuri crude sau peşte, feliate subţire şi servite cu lămâie şi oţet, ulei de măsline, sare şi piper măcinat.

Deşi originile carpaccio sunt italieneşti, au fost francezii cei care au desăvârşit gustul acestui preparat, inventând reţete precum carpaccio cu raţă, cu legume sau cu ton.

Astăzi un carpaccio poate conţine mango, hrean, capere, anşoa, fenicul, ciuperci crude, felii mici de roşii, somon, păstrăv. Dar întotdeauna, pe lângă carnea crudă, nu uitaţi de trei ingrediente de bază: sare, ulei de măsline şi lămâie.